Mai sau m-ai

Mai sau m-ai? Aşadar astăzi vom încerca să desluşim încă una dintre cele mai spinoase probleme gramaticale: când scriem „mai” şi când „m-ai”.

Daca pentru unii aceasta nu reprezinta o dilema, exista totusi multa lume care inca nu stie sigur cand trebuie folosita fiecare dintre cele doua forme.

Mai sau m-ai. Propoziţii şi exemple

Să luăm ca exemplu verbul „a suna”. Avem mai jos cateva exemple:

Mai sună-l o dată, poate acum îţi răspunde.

Tu m-ai sunat adineauri?

Nu m-ai mai sunat de prin aprilie sau mai.

Mai bine să mă sune el.

In primul caz „mai” este adverb. Are sensul de „din nou”.

In al doilea caz, verbul este la modul indicativ, timpul perfect compus. Particula „m” vine de la pronumele personal „mă”, aflat la persoana intai singular in cazul acuzativ. „M-ai” se scrie cu cratima deoarece avem doua parti de vorbire rostite in aceeasi silaba: un pronume si verbul auxiliar „a avea”.

In al treilea caz avem o combinatie din cele doua explicate mai sus. Plus folosirea substantivului „mai” cu sensul de a cincea luna calendaristica.

In al patrulea caz, „mai” este folosit pentru a forma gradul comparativ de superioritate al adverbului „bine”.

Mai sau m-ai. Cum le deosebim

Bun, acum daca am vazut diferentele, sa ne lamurim cand scriem mai sau m-ai.

Regula este asa: scriem „m-ai” cu cratima doar atunci cand avem de-a face cu un verb la perfect compus.

Haideti sa conjugăm verbul „a suna” la acest timp al modului indicativ. Formele cu pronumele personal „mă” sunt urmatoarele:

eu m-am sunat     noi ne-am sunat (m-am nu are sens aici)
tu m-ai sunat     voi m-aţi sunat 
el m-a sunat      ei m-au sunat  

In toate celelalte cazuri scriem „mai” intr-un cuvant.

Zi si tu ceva