Pronume sau prenume

O greseala pe care vom incerca sa o corectam azi este cea legata de folosirea formelor pronume sau prenume.

Inainte de orice, haideti sa ne lamurim ce inseamna fiecare dintre cele doua cuvinte in parte.

„Pronume” – reprezinta o parte de vorbire. El tine locul unui substantiv si poate avea o multime de forme, la fel ca acesta.

Sa luam ca exemplu urmatoarea propozitie:

M-am întâlnit cu asistenta. Ea îl înlocuieşte pe doctor, cât lipseşte acesta. 

Aici am folosit doua pronume: „ea” si „acesta”.

Primul este un pronume personal, al doilea este un pronume demonstrativ.

Primul pronume folosit este de gen feminin, numarul singular. Al doilea este de gen masculin, numarul singular.

Aceasta deoarece substantivele inlocuite sunt de gen feminin („asistenta”), respectiv masculin („doctor”), ambele aflate la numarul singular.

Daca insa m-as referi, de exemplu, la niste copii, as spune despre ei astfel:

 Aceştia nu sunt nicaieri.

Pronumele folosit aici este „aceştia”. El este de gen masculin, numarul plural.

„Prenume”, pe de alta parte, inseamna numele pe care il primeste un om la nastere. El se pune de obicei inaintea numelui de familie, si de aceea i se spune pre-nume.

Astfel, corect este sa spunem despre cineva ca il cheama – ca exemplu – Ion Popescu si nu Popescu Ion.

Nu este insa mai putin adevarat ca uneori se pune numele inaintea prenumelui. Acest lucru se intampla in actele oficiale si in unele limbi precum maghiara.

Pronume sau prenume, cum le folosim?

Ei, acum daca ne-am lamurit ce inseamna fiecare din aceste doua cuvinte, sa vedem cum facem sa le folosim acolo unde trebuie.

Asadar trebuie sa retinem ca:

Pronume – are legatura doar cu gramatica.

Prenume – are legatura doar cu numele unei persoane.

Corect este: nume si prenume. Trebuie sa auzim 3 de „e”.

Incorect este: nume si pronume. Nu trebuie sa auzim niciun „o”.

Zi si tu ceva