Nu trageţi în bugetar! (guest post)

(Un cititor puţin supărat pe articolele de pe blogul meu prin care tranşam dilema bugetar vs privat , într-un mod cam prea subiectiv, a dorit să îşi exercite dreptul la replică.)

Vad ca in ultima perioada, mai ales dupa succesul motiunii de cenzura, s-a umplut internetul de tot mai multe voci impotriva bugetarilor.

Nu că inainte nu ar fi fost destule, dar acum deja pare ca s-a ajuns la paroxism.

Problema tuturor este aceeasi: ca ni s-au marit si noua salariile de vreo 2-3 ani incoace si ca in privat inca se plateste, in majoritatea cazurilor, salariul minim pe economie.

Si uite asa, am ajuns noi bugetarii sa fim scosi tapi ispasitori pentru toate bubele: ca din cauza noastra e gaura in buget, ca noi suntem de vina ca pesedistii fura, ca toti suntem numai pile si amante (dar si noi suntem oameni, nu? 🙂 ), ca noi tinem antreprenorii in loc cu spaga si birocratia, ca nu stim sa facem nimic, ca muncim putin spre deloc si ca, in general, tot ce e rau in tara asta – autostrazi lipsa, gropi in asfalt, gaze scumpe – se intampla numai si numai din vina noastra.

Acuma, nu zic ca nu o fi si ceva adevar in toate cele de mai sus, dar dati-mi voie ca si eu, ca bugetar, sa ma apar putin si sa arunci pisica in curtea altuia asa cum face mai toata lumea cu mine.

In primul rand vreau sa va spun ca la ultimele alegeri nu am votat PSD. Stiu ca nu ma credeti, dar trebuie sa stiti ca nu aveam niciun motiv sa fac asta.

Eu sunt bugetar cu state vechi, trecut de varsta a doua, am statut de functionar public, asa ca nu mi-e teama ca voi ajunge vreodata printre cei 400.000 de angajati la stat care sunt amenintati in fiecare campanie electorala ca vor fi dati afara.

In ceea ce priveste salariul, putina lume isi mai aminteste ca pana acum cativa ani, a spune ca lucrezi la stat starnea in cel mai bun caz mila, daca nu chiar batjocura pentru ca, vezi Doamne, noi nu avem „skill-urile” necesare ca sa fim platiti regeste intr-o corporatie.

Poate ca nu o sa credeti, dar inainte de criza financiara de acum 10 ani, cand era aceeasi criza de oameni ca acum, iar eu eram ceva mai tinerel, am primit destule oferte de a lucra in privat pe un salariu mult mai mare decat ce primeam atunci, dar le-am refuzat pe toate din motive personale.

Iar acum, cand avem si noi salarii in rand cu lumea, suntem din nou batjocoriti, ca nu mai pot privatii sa tina pasul cu noi. Pai, mai nene, eu stiu asa: daca nu iti poti permite sa tii o afacere, o inchizi si gata, ca nu te-a obligat nimeni sa te faci patron.

N-ai bani sa-ti platesti oamenii, du-te si apuca-te de altceva sau gaseste-ti un job! A, e sub demnitatea ta sa fii salariat, tu trebuie sa fii sef, sa stai doar in BMW si sa dai ordine…

Iar acum, de cand locurile de munca la stat au devenit din ce in ce mai atractive, m-am procopsit cu ceva colegi noi si nu sunt toti pile si amante, unii chiar au fost angajati pe bune.

Lasand deci la o parte angajarile pe baza de grade de rudenie si ochi (plus sâni) frumosi – de care nu duc lipsa nici privatii -, am fost si eu curios sa vad cam cat de priceputi sunt noii mei colegi, mai ales ca majoritatea au dat bir cu fugitii din mediul corporatist (de ce oare, ca doar aveau salarii enorme? 🙂 ).

Ei bine, baietii si fetele astea, in afara de faptul ca inca nu pot scapa de aerele de superioritate ale denumirilor pompoase de joburi de care tocmai s-au lepadat de buna voie, nu prea sunt obisnuiti sa scrie cu pixul pe o coala A4…

Adica ei vor fiecare calculatorul propriu pe birou, adresa de mail dedicata si sa stea sa faca la exceluri si powerpointuri cat e ziua de lunga, ca ei doar cu asta au fost invatati…

Nu, ma copii, imi pare rau, dar nu merge asa… Adica ce faceai tu cand erai Senior Manager for Customer Satisfaction Deliverance, sau cu ce alt post iti inghiti tu limba acuma cand ni te lauzi prin birou, nu prea se potriveste aici.

Aici in majoritatea timpului trebuie sa pui mana pe unealta si sa scrii cu manuta ta cea pretioasa, in romaneste si fara autocorector. Cam greu, nu?

Ei uite, că si la stat se munceste si nu e chiar usor. Dar, din moment ce ai renuntat la masina si telefon de serviciu, probabil ca nici acolo nu era asa bine pe cat ni te lauzi.

Asa ca daca va inchipuiti ca viata de bugetar e usoara si ca nu meritam salariile pe care le luam, mai ganditi-va. Si noi avem sefi, si noi lucram cu public nespalat, si noi avem stress. dar desi facem toate astea de o viata intreaga, abia acum avem si noi salarii in rand cu lumea.

Asa sa stiti.

Iata si articolul care a generat aceasta replica: Cea mai profitabila afacere din Romania: angajatul la stat

Zi si tu ceva

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.