soacra viespe

Soacra cu nora vs. socrul cu ginerele

Mă uit la ce se întâmplă în familiile celor căsătoriţi şi mă încearcă o nedumerire.

Aproape fara exceptie, la cateva luni de la marele eveniment, soacra si nora isi intorc spatele si isi vorbesc din ce in ce mai rar. Iar cand au neparat ceva de discutat, o fac pe tonalitati din ce in ce mai ridicate.

Asta in cazurile cele mai fericite. Pentru ca uneori se ajunge la cazuri extreme, in care mai au putin si se iau de par una cu alta.

In schimb socrul cu ginerele se inteleg de minune. Mai ales daca in familia miresei nu a existat un baiat, lucrurile se asaza ca si cum tatal si-a gasit in sfarsit fiul pe care si l-a dorit o viata intreaga.

Ii vezi toata ziua cum stau la taclale linistiti, beau cot la cot, iar daca isi gasesc vreun hobby comun, cum ar fi pescuitul. ajung de nedespartit.

Care e misterul, cum se face ca barbatii gasesc mereu lucruri care ii unesc, iar femeile nu se inteleg intre ele in ruptul capului?

Si asta nu doar in familie, ci si la serviciu. Am observat cum colectivele in care predomina sexul slab (sau sa-i zicem frumos, ca majoritatea sunt grase 🙂 ) sunt mai dezbinate si dau randamente inferioare celor cu procente masculine mai ridicate in componenta.

Ma lamureste si pe mine cineva, aveti vreo ideee de ce se petrec lucrurile astfel in viata asta?

Nu de alta, dar si eu imi doresc sa ma marit intr-o zi si vreau sa stiu ce fel de barbat sa imi aleg: cu vile si masini, cu muschi, sau fara mama?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.