Vreau o ţară ca la ţară

Am o prietenă din Franţa care mi-a întors o vizită pe care i-am făcut-o eu anul trecut. Inutil să vă spun că era pentru prima dată în România.

Ma rog, i-am aratat tot ce e mai frumos in orasul meu si a parut destul de incantata, cel putin de complezenta. Dupa cateva zile insa, intamplarea a facut ca a trebuit sa ajung la bunica la tara.

Evident, am luat-o si pe ea cu mine, iar de aici s-a pornit o intreaga aventura!

Primul contact cu civilizatia rurala românească l-am avut prin drumurile comunale. Eu nu am masina de teren, asa ca ne-am zgâlţâit destul de serios până să ajungem la poarta la mamaie.

Când sa ne dam jos, am simtit ca-mi crapa obrazul de rusine. Un cârd de gâşte s-au luat de noi, de era sa călcăm in balega proaspata de la niste vaci care treceau agale spre păşune.

Frantuzoaica in schimb parea fascinata. E clar ca nu mai vazuse asa ceva in viata ei. Privea peste tot in jurul ei: „E atat de frumos…!”

Da, ce sa zici si tu, ca e ca-n centrul Parisului? Intrăm in curte si namila de caine sare sa o sfasie, noroc ca e legat. Parizianca nu se sperie: „Ce rasa e?”

Paduchios cu pedigree, l-a gasit bunicu’ anul trecut in şanţ si l-a legat de cusca, da’ poti sa spui asa ceva in franceza?

O iau de mana repede si intram in casa. Uite, buni, ea e prietena mea din Franta, sta la mine o saptamana si am adus-o si pe ea la ţară. Bravo, stie româneşte, cum te intelegi cu ea?

Nu stie, dar intelege, sa nu incepi sa strigi dupa mine sa vin la masa, ca ma faci de ras. O las pe buni in plata cratitelor pline si plec cu frantuzoaica mea sa-i arat toata curtea.

Prima oprire: cocina. E pur si simplu fascinata. „Ce faceti cu porcii astia?” Ii crestem sa-i mancam de Craciun.

„A… îi tăiaţi? Poate ar fi bine sa le dati drumul, stii… e pacat… Si nici carnea nu face bine la sanatate.” Uitasem ca esti vegana, hai sa-ti arat livada.

„Căsuţa asta ce e?” Simt ca intru in pamant de rusine. Stii, noi la tara, cand avem nevoie sa… aici ne ducem…

„Ah, ceci est le WC?” Ui, ui, leo uese, zic si o trag de mana mai repede sa nu simta mirosul.

Ii arat si restul. Mamaie are de toate: pomi fructiferi, vita de vie, rate, gaini, vaci, curcani, solarii si cateva randuri de porumb mai inalt ca noi.

Cand ajungem la capita cu fan, incepe sa se invarta si se arunca pe jos tipand. Ce-ai, fata, te-ai lovit?

„E atat de frumos aici, vreau si eu la mine in tara sa am asa!” A, da? Si eu care ma speriasem, credeam ca ai patit ceva…

Dupa ce-si revine din euforie, se apuca sa-mi explice: „Totul e atat de frumos la voi, traiti inca in natura, nu aveti nimic artificial! Asta imi doresc si eu, sa alerg cu animalele, sa manac ceapa din gradina, sa dorm sub cerul liber… Vrei sa stam aici pana imi termin vacanta in Romania?”

Ce sa-i zic, ca nu? Mai greu a fost sa-i explic ca nu putem sa facem baie in fiecare zi, ca mergem cu galeata 1 kilometru doar ca sa luam apa de baut, ca nu avem wi-fi, ca supa e facuta cu legume congelate cumparate de la magazin si ca pisica n-are zgarda antipurici pentru ca nu e animal de companie.

Ma rog, s-a adaptat mai bine decat as fi crezut, iar la plecare am intrebat-o daca i-a placut.

„Nu m-am mai simtit asa de cand am fost in Safari in Kenya!”

Kenya… Safari… Merci, la France!

saracie sat romanesc

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.