Realitatea Virtuală, televizorul 3D şi alte lucruri inutile

Imi aduc aminte că acum vreo 10 ani erau unii care prevedeau că prin criza in derulare omenirea va progresa foarte mult din punct de vedere tehnologic.

Ce-i drept, oamenii se bazau pe istoria economica recenta, care spunea că prin anii ’29-’33, cand a fost cea mai mare criza cunoscuta vreodata, a aparut televiziunea si s-a extins apoi rapid in toate tarile civilizate.

Si uite asa, in anii celei de-a doua mari crize economice pe care a cunoscut-o capitalismul vreodata, adica prin 2009-2012, se umplusera magazinele de televizoare 3D.

Că, vezi Doamne, ăsta era viitorul cert: televizorul 3D.

Ma duceam in mall sa casc gura la niste textile, hop! dadeam peste un stand cu electronice in hol in care niste fetite cu fustite imbiau pe toata lumea cu niste ochelari.

Puteai sa le refuzi? Nu prea… Apoi fetitele cu fustite te asezau comod pe o canapea si te puneau sa te uiti cu ochelarii pe nas la un televizor cu diagonala imensa din care sareau inspre tine tot felul de animale care pareau ca sunt gata sa te inghita.

Cand sa te inghita, le luau locul pe ecran niste pipitze despuiate care sareau intr-o piscina si te improscau cu apa din cap pana in picioare.

Ma rog, mai erau tot felul de imagini dintr-astea cu obiecte dupa care erai tentat sa intinzi mana sa le apuci.

Apoi, gata, imaginile se reluau, iar fetitele cu fustite iti luau ochelarii de pe nas, ca sa ii aseze pe alte nasuri curioase sa vada ce ai vazut tu.

Dupa ce te ridicai de acolo, te uitai daca nu cumva esti ud, dar nu de la apa cu care te-au improscat fetele din ecran care au sarit in piscina, ci de la sperietura zdravana pe care ai tras-o cand a deschis gura peste tine rechinul ala imens.

Iar apoi ajungeai acasa si constatai că da, domne, ăsta e viitorul, din moment ce până şi manelele se difuzau atunci in 3D (ma rog, la anumite ore, ca pe vremea lui Ceausescu, „partial 3D” 🙂 ).

Tot ce iti trebuia era doar un televizor de ala in rate, si iata-te in mileniul 3 cu ochelarii tridimensionali pe nas.

Unde este astazi toata industria asta a imaginilor televizate in relief?

Acolo unde este si casca pentru Realitatea Virtuala conectata la computerul tau.

Adica nicaieri. Pentru ca probabil nici computerul tau nu mai e.

Cei care prevedeau viitorul luminos al televiziunii 3D nu trebuiau sa se uite la perioada marii Depresiuni Economice, ci undeva mai aproape, pe undeva pe la sfarsitul veacului trecut.

Si atunci era o criza economica, mai mica, ce-i drept, dar tot atunci avantul PC-urilor cu Windows 95 si 98 ii facea pe multi sa creada ca urmeaza sa intram nu numai cu capul, ci cu tot corpul in Realitatea Virtuala.

Realitatea… reala 🙂 insa ne-a aratat cu totul altceva: desktopurile au disparut si au fost inlocuite de laptopuri, tablete si intr-un final de smartphone-uri, pentru ca ceea ce vor oamenii se numeste mobilitate.

Iar o casca conectata cu fire nu o poate oferi.

Din acelasi motiv nu au prins nici ochelarii 3D, extrem de nepractici. Bine, chiar daca programele s-ar vedea tridimensional fara a avea nevoie de ei, e greu de crezut ca televiziunea ar fi evoluat in directia asta, deoarece tot mai putina lume se uita la TV.

Iar motivul principal e acelasi: internetul la purtator!

Acest articol a fost publicat în D'ale Anielei, Telenovela vietii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Realitatea Virtuală, televizorul 3D şi alte lucruri inutile

  1. Sasa spune:

    de fapt eu le consider destul de folositoare daca vrei sa simti amintiri vechi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.