Din nou gramatică: i-aţi sau ia-ţi

Succesul postării anterioare a adus după sine o altă dilemă gramaticală, aşa cum îmi arată căutările de pe motoare care au ajuns pe site-ul meu: când scriem „i-aţi” şi când „ia-ţi”?

Îi lăsăm deci din nou la o parte pe cei pentru care această dilemă are o rezolvare foarte simplă şi ne adresăm doar celor care nu ştiu sau nu sunt siguri când se foloseşte una sau alta dintre cele doua forme.

Să luăm acelaşi exemplu ca în postarea anterioară şi anume verbul „a spune”. Avem aşa:

I-aţi spune tot ce aţi auzit?

I-aţi spus tot ce aţi auzit?

În primul caz verbul este la modul condiţional-optativ, timpul prezent, persoana a doua singular. În al doilea caz, verbul este la modul indicativ, timpul perfect compus.

În ambele cazuri particula „i” vine de la pronumele personal „îi”, aflat la persoana a treia singular în cazul dativ.

Iar acum cititi va rog cu atentie propozitia de mai jos:

Ia-ţi şi ţie o bluză.

Asa cum observati, de data asta cratima apare intre „a” si „ţ”. Explicatia consta in faptul că aici avem verbul „a lua” la modul imperativ, persoana a doua singular.

Cum deosebim „i-aţi” de „ia-ţi”

Daca inca nu s-a lamurit toata lumea cum le diferentiem, o sa incerc sa reiau in detaliu ce am scris mai sus.

In primul caz avem un verb oarecare, precedat de particula „i”.

Conjugăm deci verbul la condiţional-optativ prezent si la indicativ perfect simplu, facand referire la o anumita persoana careia vrem sa-i spunem ceva:

noi i-am spune (lui)
voi i-aţi spune (lui)
ei i-ar spune (lui)
noi i-am spus (lui)  
voi i-aţi spus (lui) 
ei i-au spus (lui)

In al doilea caz nu mai este vorba de un verb oarecare, ci doar de verbul „a lua”, aflat la modul imperativ:

Ia-ţi şi tu!
Luaţi-vă şi voi!

Cum e, tot simplu?

Zi si tu ceva

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.