invatamantul romanesc actual

De ce învăţământul românesc nu poate fi mai bun decât atât

În istoria lumii a existat o ţară în care oamenii nu puteau urca pe scara socială decât dacă îşi însuşeau temeinic o cantitate enormă de cunoştinţe din cele mai vaste domenii: gramatică, chimie, fizică, istorie, geografie, literatură, analiză matematică, algebră superioară, limbi de circulaţie internaţională şi chiar latină.

Si toata aceasta acumulare de cunostinte era verificata draconic, din 2 in 2 ani, prin examene extrem de severe, incepand cu varsta de 14 ani. In urma lor, erau in permanenta triati elevii de elita, din randul carora aveau sa fie selectati, dupa varsta de 18 ani, un numar restrans de studenti.

Cei ce reuseau sa ajunga sa studieze la facultati erau deja niste genii. Aveau o cultura generala de talia unei enciclopedii, si aveau sa primeasca doar cele mai inalte cunostinte strict din domeniul ales de ei.

Dupa absolvirea facultatii, li se repartizau locuri de munca in domeniile pentru care se pregatisera si li se ofereau locuinte in localitatile in care erau trimisi sa lucreze. Singura lor grija era sa ajunga sanatosi la pensie.

Unde este azi ţara aceea, ce s-a ales de ea?

A trimis oameni pe Luna, a dat omenirii inventatori celebri, capodopere artistice, este fruntasa la numarul de premii Nobel pe cap de locuitor? A ajuns un imperiu, a lasat in urma ei minuni arhitectonice?

Nu, nimic din toate acestea.

Tara aceea nu mai exista de vreo 30 de ani si majoritatea oamenilor de pe Pamant nici nu stiu ca a existat vreodata.

Se numea Republica Socialista Romania.

Acuma, desigur, cei care au trait in perioada respectiva ma pot contrazice in multe dintre aspectele pe care le-am insirat mai sus, auzite de mine de la cei de varsta lor.

Da, e adevarat ca unii urcau pe scara sociala facand Scoala de partid, care pe atunci era unic si comunist. Doar ca acestia erau putini.

E adevarat si ca repartitiile se dadeau in sate uitate de lume si ca nu puteai sa-ti faci meseria in alta tara.

Sunt multe lucruri de discutat in legatura cu invatamantul romanesc din anii ’80 ai secolului trecut, dar cand vine vorba despre el, absolut toti cad de acord intr-o privinta: era mult mai bun decat invatamantul actual, si toti sunt nostalgici dupa el.

Aici însă vin eu şi vă întreb: de ce?

De ce era bun acel tip de invatamant, daca el nu a reusit sa ridice in niciun fel o tara, ci din contra, a grabit prabusirea ei din toate punctele de vedere?

Raspunsul pe care l-am gasit mi se pare evident si simplu: pentru ca avea o finalitate.

De fapt, toti cei care plang dupa invatamantul romanesc din perioada comunista plang dupa faptul ca atunci, spre deosebire de acum, chiar avea sens sa inveti. Oricat, dar sa inveti.

Pentru că în functie de cat invatai, primeai un loc de munca. Invatai 8 clase, ajungeai muncitor necalificat, dar te calificai la locul de munca.

Nu prindeai un liceu la treapta I, ajungeai la o scoala profesionala sau de ucenici si invatai o meserie.

Daca aveai bacalaureatul erai cineva. O diploma de facultate iti garanta un loc in grupul statuar al societatii: medic, inginer, profesor. Doar ca era foarte greu sa ajungi acolo. Insa efortul merita pe deplin. Aveai respectul tuturor.

De aceea, dupa parerea mea, aici este marea problema a invatamantului romanesc actual: ca nu ofera nimic.

Desigur, imi veti spune că altele sunt vremurile acum, si ca nu este posibil ca cineva sa iti asigure un loc de munca dupa terminarea unui anumit ciclu de scolarizare.

Dar nici nu vreau asta. Solutia nu este ca cineva sa ii asigure ceva cuiva, pentru că in viata doar doua lucruri sunt sigure (le stiti voi, aia cu banii si cealalta).

Soluţia pe care o văd eu este următoarea:

Facultatile de stat sa aiba un numar limitat de locuri gratuite, care sa poata fi ocupate exclusiv prin promovarea unui examen de admitere. Acestor studenti li se vor asigura burse, locuri gratuite in camine si facilitati la transportul urban din localitatea in care studiaza si interurban pana in localitatea de domiciliu.

Desigur, imi veti spune ca intr-un fel sau altul acestea exista si acum. Insa noutatea de-abia acum vine: dupa ce vor absolvi, acesti tineri sa aiba prioritate, pe domeniul in care s-au pregatit, la ocuparea locurilor de munca disponibile in administratie si in companiile de stat.

Mai exact: daca pentru un astfel de post candideaza un absolvent care a intrat la facultate pe baza de examen ŞI altii care au absolvit o facultate privata sau au intrat la una de stat fara examen, primul va fi declarat automat castigator.

Daca vor candida doar absolventi admisi la facultatile de stat pe baza de examen SAU numai din categoria celor fara examen, abia atunci se va face departajarea pe baza examinarii scrise/orale a cunostintelor pentru ocuparea unui astfel de post.

Reversul medaliei este ca orice astfel de absolvent care doreste sa paraseasca Romania in primii 10 ani de la absolvirea facultatii va trebui sa ramburseze mai intai statului o suma care sa asigure cel putin partial acoperirea cheltuielilor publice cu scolarizarea sa, cu bursele primite si cu facilitatile de cazare si transport pe care le-a avut in timpul facultatii.

Astfel s-ar crea in fiecare generatie de absolventi o elita pe care s-ar bate nu numai institutiile statului, ci si companiile private.

Desigur, pilele, şpaga si celelalte mijloace mioritice binecunoscute ar atenua efectele acestei masuri, insa un efect al său pe care nimeni nu l-ar putea nega este ca ar eficientiza învatamantul.

Pana atunci, infinitatea de reforme impuse de infinitatea de ministri va distruge definitiv intreg invatamantul romanesc.

Si uneori ma intreb daca nu cumva acesta este de fapt scopul final.

Zi si tu ceva

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.