Încă puţină gramatică: ia-i sau i-ai?

După succesul postării gramaticale anterioare, m-am gândit că n-ar strica să vă fiu din nou utilă în lămurirea altei probleme gramaticale, cel puţin la fel de spinoase: când scriem „ia-i” şi când „i-ai”?

Asa cum v-am obisnuit, ii lasam la o parte pe cei pentru care aceasta dilema are o rezolvare foarte simpla, si ne adresam doar celor care nu stiu sau nu sunt siguri cand se foloseste una sau alta dintre cele doua forme.

Să luăm ca exemplu verbul „a spune”. Avem aşa:

I-ai spune tot ce ştii?

I-ai spus tot ce ştii?

In primul caz verbul este la modul condiţional-optativ, timpul prezent, persoana a doua singular. In al doilea caz, verbul este la modul indicativ, timpul perfect compus.

In ambele cazuri particula „i” vine de la pronumele personal „îi”, aflat la persoana a treia singular in cazul dativ.

Iar acum cititi va rog cu atentie propozitia de mai jos:

Ia-i şi lui un cadou.

Asa cum observati, cratima apare intre „a” si ultimul „i”. Explicatia consta in faptul ca aici avem verbul „a lua” la modul imperativ, persoana a doua singular.

Cum deosebim „ia-i” de „i-ai”

Daca inca nu s-a lamurit toata lumea cum le diferentiem, o sa incerc sa reiau in detaliu ce am scris mai sus.

In primul caz avem un verb oarecare, precedat de particula „i”.

Conjugăm deci verbul la condiţional-optativ prezent si la indicativ perfect simplu, facand referire la o anumita persoana careia vrem sa ii spunem ceva:

eu i-aş spune (lui)
tu i-ai spune (lui)
el i-ar spune (lui)
eu i-am spus (lui)  
tu i-ai spus (lui) 
el i-a spus (lui)

In al doilea caz nu mai este vorba de un verb oarecare, ci doar de verbul „a lua”, aflat la modul imperativ:

(tu) Ia-i şi lui!
(voi) Luaţi-i şi lui!

Aţi văzut că şi aici e simplu?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.