Nu o spun ca sa ma laud si nici ca sa ma scuz, ci pur si simplu asta e realitatea: sunt o fata de la tara.

O fi bine, o fi rau? Pai hai sa vedem. De fapt, nu. Hai sa vad eu daca e bine sau nu sa fii o astfel de fata.

Fata de la tara: definitie

Chiar asa, te-ai gandit vreodata ce inseamna sa fii fata de a tara? Probabil ca nu, pentru ca ti se pare un concept evident, caruia nu merita sa-i aloci nici macar cativa neuroni.

Primul lucru care iti vine rapid in minte: e proasta. Iar asta are conotatii diferite, in functie de cel care il percepe.

Adica:

• daca esti baiat, sa realizezi că ai în faţa ta o fată de la ţară nu poate decat sa te bucure. O faci rapid din vorbe si te-ai culcat cu ea. Ca doar asta vrei de la toate, numai că e putin mai dificil cu fata de la oras. Cu aia de la tara – nu, sau cel putin asa crezi tu.
• daca esti fata, sa realizezi că ai în faţa ta o fată de la ţară nu poate decât să te bucure si pe tine. Pentru ca iti este inferioara la capitolul intelectual, chiar daca sa presupunem ca iti este superioara la capitolul fizic. Si chiar daca arata mai bine, fiind de la tara habar nu are sa-si puna fizicul in valoare.

Pentru ca e de la tara, iar ţărăncile nu stiu ce inseamna un meicap, un puşap sau un tatu acolo. Deci chiar daca o sa-i cada rapid in brate tipului pe care ti-l doreai tu, acesta o sa renunte si mai rapid la ea, pentru ca niciun baiat nu vrea sa se afiseze cu o ţărăncuţă.

Asa ca tu ai castigat din nou.

Oricum ar fi deci, si pentru un baiat si pentru o fata, a fi in preajma unei fete de la tara nu poate fi decat o bucurie. Asta desigur, in cazul in care definitia ei include prostia prin excelenta.

Fata de la tara: asteptari versus realitate

Doar ca acuma vin eu, o fata de la tara autentica si va trezesc putin din reverie. Iar daca ma pricepeam putin si la meme-uri, va puneam pe Facebook o mema de-aia cu „ce crede lumea ca fac” si „ce fac eu de fapt”.

Pentru că, dragii mei, fetele de la tara nu sunt chiar atat de proaste pe cat va inchipuiti (si va doriti) voi, baieti si fete. Sau ma rog, cel putin nu toate.

Si sa ma iau ca exemplu pe mine. Tu, cel sau cea care te grabesti sa ma etichetezi pe mine drept „proasta”, ai citit macar postarea asta de la inceput pana la sfarsit? Ca nu imi permit sa indraznesc sa atentez la timpul tau atat de pretios si sa te invit sa rafoiesti putin acest blog al meu.

Pentru ca atunci ti-ai da seama ca dintre toate defectele pe care le poate avea o persoana, exact prostia este cea care nu face parte dintre cele pe care le am eu…

Iar ceea ce ma face pe mine fata de la tara este simplul fapt ca acolo m-am nascut. Faptul ca m-am mutat in mediul urban inca din frageda pruncie nu o sa ma faca niciodata o mironosiţă de oraş, aşa ca ma accept asa cum sunt. Si asa vreau sa ma accepte toti cei din jurul meu.

Si nu, nu am niciun fel de tatuaj si nici nu ma machiez tipator. Pentru ca sunt o fata de la tara.

Cu ceva mai mult bun simt.