buchet mireasa

Eu cu cine mă mărit?

Din start va spun ca intrebarea din titlu nu e pusa de mine. Asta ca sa stea linistiti toti cei care au intrat aici cu ganduri serioase legate de autoarea postarii.

Si tot din start va mai spun si ca intrebarea nu are nicio legatura cu filmul cu acelasi titlu. Despre care daca nu ati auzit pana acum, va spun eu ca nu ati pierdut nimic.

OK, acuma daca am lamurit despre ce nu este aceasta postare, hai sa va spun despre ce vreau sa va scriu eu aici.

Ei bine, ea mi-a fost inspirata de cateva femei pe care le-am intalnit recent si care mi s-au parut asa, mai… cum sa le spun?… neajutoarate? disperate? fara noroc? Cred ati inteles deja ce problema au, nu? 🙂

Ca daca despre barbatii singuri trecuti de 40 de ani v-am povestit cate ceva aici, despre femeile aflate in jurul aceleiasi varste minunate nu v-am zis chiar nimic, si nu vreau sa fiu cumva acuzata de discriminare…

Si da, cei care ma citesc constant, stiu deja ca eu sunt deocamdata mult sub aceasta limita de varsta, deci accept sa fiu acuzata de doua lucruri: necunoasterea problemei si ironie. Ceea ce insa nu ma poate impiedica sub nicio forma sa-mi dau si eu cu parerea pe o tema atat de delicata.

Asa ca dragele mele, daca vreti sa stiti cum priveste situatia voastra una iesita nu demult din adolescenta si care este totusi constienta ca poate intr-o zi va ajunge si ea ca voi, cititi mai jos randurile pe care vi le dedic.

Va sa zica tu esti o femeie pe undeva pe la 40 de ani, realizata profesional, financiar si din toate celelalte puncte de vedere, mai putin din cel familial. Pai in conditiile astea, prima mea intrebare este: care sunt „toate celelalte puncte de vedere” din care esti realizata?

Adica bani ai, job (sau afacere) ai, poate chiar si un copil, dar nu ai un barbat care sa stea mereu langa tine. Sau ai si asa ceva, dar fara acte. Sau ai avut si nu mai ai.

Deci sa analizam matematic:

Cazul 1: nu ai un partener stabil. Nu stii de ce, dar inca nu l-ai gasit pe cel care sa te accepte asa cum esti si pe unde esti plecata atat de des, astfel incat dupa o noapte sau doua in care te-ai simtit super cu el, i s-a defectat telefonul. Ca altfel cum iti explici ca nu-ti mai raspunde niciodata?

Cazul 2: ai un partener stabil, dar traiti de vreo 10 ani ca adolescentii. Adica va iubiti la nebunie chiar si cand va certati, dar nu aveti acte. De ce? Pentru ca el nu te cere. Poti sa-l ceri tu? Nu, ca asa e societatea asta, misogina.

Bun, acuma ca ne-am lamurit exact care e problema, hai sa vedem solutia pentru fiecare caz in parte.

Solutia 1: nu prea exista. Cel putin pentru situatia specifica. Adica daca nu schimbi ceva la tine, nu prea ai sanse sa ajungi in cazul 2. Si da, se pare ca tu esti problema, daca dupa atatia ani, telefoanele tuturor barbatilor cu care ai ajuns pana in pat s-au defectat subit.

Si nu luam in considerare cazul in care ai ajuns cu el acolo la doar juma de ora dupa ce ai aflat cum il cheama, ca atunci ai deja alte probleme: fie esti disperata, fie ai o lipsa acuta, dar pentru asta trebuie sa te adresezi in alta parte, nu la mine pe blog.

Solutia 2: aici problema nu prea pare sa fie la tine, ci mai degraba la el. Sau poate chiar si la tine, in cazul in care ai cumva niste asteptari prea mari de la cineva care nu are asemenea planuri marete in viata.

Dar sa revenim la el. De ce nu te cere? Pai de ce ar face-o? La urma urmei, lucrurile merg atat de bine intre voi! Sunteti de ani buni impreuna, poate aveti si un copil, tu faci o mancare buna (sau restaurantul pe care vi-l permiteti este super), concediile nu va lipsesc, aveti tot ce va doriti si va vedeti traind impreuna fericiti pana la adanci batraneti.

Da, dar… Daca el intr-o zi pleaca? La urma urmei tu nu mai ai 20 de ani, iar mediul inconjurator e plin de ispite. Pai in cazul asta draga mea, niciun act de pe lumea asta nu l-ar putea tine langa tine. Sigur ca i-ar fi mai greu, ca un divort nu e usor, mai e si partajul, plus porcaiala de rigoare, dar finalul ar fi acelasi: pa!

Deci ce e de facut? Cum faci sa te mariti cu barbatul alaturi de care traiesti de atatia ani si care nu pare sa se sinchiseasca sa isi faca o familie cu acte in regula?

Sa-i bati apropo-uri? Ar fi o solutie, dar vezi sa nu cumva sa obtii efectul contrar, adica sa dea bir cu fugitii de atata cicaleala.

Sa i-o spui verde in fata? Si daca nu vrea, ce-o sa-i faci? N-o sa-i mai faci mancare? N-o sa te mai culci cu el? Exclus! Oricand se va gasi alta care sa te inlocuiasca atat in bucatarie cat si in pat…

Intr-un singur loc nu o sa poata insa sa te inlocuiasca vreodata: in inima lui. Asa ca daca te iubeste cu adevarat, o sa stea mereu langa tine. Cu acte sau fara.

Deci daca vrei raspunsul la intrebarea din titlu, iata-l: s-ar putea sa nu te mariti niciodata. Impaca-te cu gandul asta. Dar daca-l ai langa tine mereu pe cel pe care-l porti in inima, nu cred ca o sa-ti lipseasca vreodata certificatul de casatorie. Care oricum e mai bun decat cel de divort.

Asa sa stiti. V-o zic eu, o pustoaica nemaritata. 😛

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.