Sâmbătă dimineaţa la cafea

Nu stiu daca i se mai intampla cuiva, dar pentru mine diminetile de sambata sunt cele mai atipice din toata saptamana in ceea ce priveste somnul.

Adica pe bune, dupa ce in toate celelalte zile din saptamana de-abia reusesc sa ma dau jos din pat la 7, cu largul concurs al alarmei din telefon, sambata ma trezesc instantaneu pe la 6 si ceva si nu mai pot sa adorm la loc.

Probabil ritmul meu biologic reuseste abia a sasea oara sa inteleaga ce ii cer de 5 ori pe saptamana si uite asa ma plictisesc eu sambata dimineata in pat, asteptand sa vina ora cafelei.

Care cafea are cu adevarat gustul pe care sa il pot savura abia acum, cand ma pot lungi cu ea in maini pana tarziu, dupa ora zece, cand in sfarsit catadicseste si Măria Mea sa se apuce de ceva.

De ce sa te apuci sambata dimineata, asta e intrebarea pe care ti-o pui atunci cand ai un program incarcat in toate celelalte zile in care iti propui sa lasi tot ce tine de treburile administrative ale casei pe weekend.

Care weekend se sfarseste intotdeauna mai repede decat o cafea aromata pe care o bei pe nerasuflate ca sa nu se raceasca, in timp ce iti pierzi vremea cu telecomanda in mana pana cand iti dai seama ca tot pe Facebook te va prinde pranzul.

Si uite asa mai vine si mai trece o dimineata de sambata, a carei singura bucurie este ca poti sa faci ce vrei, adica pur si simplu sa stai in pat si sa nu faci nimic concret. Iar asta cu toate ca, daca ar fi sa faci tot ceea ce ti-ai propus in timpul saptamanii, ar trebui ca sambata sa muncesti mai mult decat toate celelalte zile la un loc.

In schimb, tu te amagesti cu ideea ca weekendul oricum mai are o zi, in care o sa poti face tot ce n-ai facut azi.

Adica tot nimic. 🙂

cfea tare neagra amara

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.