Curierul melodiilor

Numai ce am aflat că pe vremea cand parintii nostri erau de varsta noastra de acum, pe la radioul unic se difuza dimineata o emisiune care isi propunea sa faca ziua buna pentru toata clasa muncitoare.

Iar emisiunea se numea chiar asa: „Curierul melodiilor” si cica era asteptata cu sufletul la gura de toti adolescentii pentru ca, daca nu era vreun „doliu” pentru un Congres sau vreo Plenara de-ale partidului aflate in toi taman atunci, se mai dadea in emisiunea respectiva si ceva muzica „din repertoriul international”, cum se spunea in dulcea limba de lemn. Iar asta includea cateva celebritati ale vremurilor de atunci, mult gustate in tineretea parintilor nostri, de genul CC Catch, Modern Talking sau Sabrina.

Ma rog, asta am aflat dupa ce m-am documentat accidental intr-o dimineata petrecuta cu mama in bucatarie, langa aparatul de radio de care pare ca nu se dezlipeste toata ziua. Cum insa topul nostalgic nu face parte din interesele mele actuale, eu, ca o fana Inna, Smiley si Carla’s Dreams ce ma aflu, voiam sa va spun ca in postarea asta pe care am inceput-o probabil atat de promitator pentru unii 🙂 , aveam de gand sa scriu despre cu totul si cu totul altceva.

Si anume despre curieri.

Pentru că sa vedeti ce mi s-a intamplat: am comandat si eu un flecuşteţ de pe un magazin online si m-am pus apoi pe asteptat cuminte si ascultatoare la soneria de la usa ca sa imi primesc acasa flecuşteţul platit cu cardul in avans.

Pe site scria ca trebuie sa primesc coletul a doua zi, doar ca a doua zi s-a facut a treia zi, si a treia zi s-a facut a patra zi, si apoi a patra s-a facut a cincea si comanda mea nu mai sosea.

Suparata foc am pus pana pe telefon si am format numarul pus la dispozitia clientilor la care evident ca am asteptat pana mi s-a urât, doar ca sa aflu ca produsul comandat de mine e plecat de mult de la ei si ca se afla undeva pe traseu. Unde? Ei bine, asta e un mare secret, ca nu mai tine de ei, si ca trebuie sa ma informez la curier.

Alt numar, alt telefon, alta asteptare cu muzica in ureche. Buna ziua, stiti ceva de coletul meu? Buna ziua, nu stim, dar vom afla! Si da-i si cauta si intreaba in stanga si in dreapta, timp in care eu ascultam pe repeat o melodie din ce in ce mai enervanta.

Opa, s-a gasit! E acolo, in depozit! Pai si de ce acolo si nu la mine acasa? Ca doar trebuia sa mi se livreze de cateva zile bune! Aaa, stati sa vedeti… Nu vad nimic, ca sunt la telefon, ziceti-mi cand imi aduceti ce am platit deja, cu tot cu transport inclus in pret! Pai nu stim exact, ramaneti putin pe fir…

Ce fir cucoana, ca doar nu am telefon de pe vremea cand mama asculta „Curierul melodiilor”, imi venea sa-i spun, doar ca pana sa spun ceva, duduia din call center mi-a trantit din nou in nas aceeasi melodie, pana o sa afle ea raspunsul la intrebarea mea de baraj.

Dupa vreo 10 minute, nu mai puteam. Invatasem pe de rost melodia pusa pe repeat in difuzor, care incepuse deja sa ma zgarie pe creier. Inchid si formez din nou.

Mare greseala. Melodia mea „favorita” mi-a intrat inca de la inceput, semn ca toate liniile sunt ocupate. E clar, multa lume are probleme cu curierul asta. Cucu, s-a oprit melodia! Imi raspunde o alta duduie, careia trebuie sa ii povestesc de la inceput toata dramoleta cu produsul meu nelivrat. OK, zice noua duduie, ramaneti putin pe fir.

Nu mai apuc sa urlu nimic in telefon, pentru ca inevitabilul se intampla din nou: melodia suava pusa pe repeat imi invadeaza urechea. Eh, imi zic, fie ce-o fi, de data asta voi rezista eroic, voi asculta melodia chiar si o ora daca va fi nevoie, dar nu mai inchid.

Din fericire n-a trebuie sa astept o ora cu melodia in ureche. Ci doar o juma’ de ora. 😆 Dupa care duduia revine, imi multumeste pentru rabdarea de a invata melodia din asteptare pe de rost si imi da o veste buna si una proasta.

Vestea buna e ca s-a identificat exact coletul, vestea proasta e ca trebuie sa imi faca legatura la altcineva care o sa-mi dea de veste cand si cum o sa intru in posesia a ce imi apartine de cateva zile bune. La revedere si un praz verde.

Si inainte sa apuc sa spun ceva, ma pune din nou pe asteptare. Vestea proasta e ca am din nou o melodie pe repeat. Vestea buna – e o alta melodie. La fel de enervanta, dar macar am schimbat fundalul sonor. De unde deduc ca mi-a facut legatura la o filiala locala de-a lor. Poate chiar cea din orasul meu.

Am noroc. Nu ascult melodia cea noua decat de vreo zece ori. Dupa care imi raspunde un dudui, caruia ii povestesc de la inceput, a nu stiu cata oara, durerea mea. Duduiul zice ca sa astept putin si imi pune melodia cea noua pe repeat.

Am noroc din nou. Nu cu asteptarea, ca timpul deja nu mai are valoare pentru mine. Dar a meritat: s-a gasit! Da, s-a gasit, coletul meu era la mine in oras, probabil se ascunsese bine de toata lumea, se pitise in vreo vagauna si nu mai voia sa iasa de acolo! Insa curierul, ca un adevarat erou, a reusit sa il gaseasca pana si acolo si urmeaza sa mi-l livreze cat se poate de repede. Maine, adica…

Ce mai conteaza, la cate zile am stat sa-l astept si la cate repeat-uri de melodii mi-au trecut pe la ureche… Mai doriti ceva? Va multumim ca ati apelat la serviciile noastre, imi mai sopteste suav duduiul in ureche, si imi inchide telefonul cu zgomot. O fractiune de secunda aud din nou melodia, dar imi dau seama rapid ca a fost doar o reactie pavloviana si ca de fapt nu se mai aude nimic, pentru ca nu mai am ce sa astept si ca totul s-a incheiat. Cu bine.

Sau ma rog, cel putin asa credeam eu.

A doua zi am primit in sfarsit coletul si, dupa ce am semnat ca mi-a fost livrat intact si in cea mai buna stare posibila, l-am desfacut si mi-am dat seama ca bietul de el fusese probabil torturat ca sa poata fi convins sa iasa din vagauna in care se ascunsese de mine.

Altfel nu-mi explic de ce comanda mea era şifonata si plina de urme. Ma rog, bine ca n-am comandat ceva casant.

Asa că, dragii mei, asta a fost patania mea legată de ceea ce pot sa numesc din toata inima, „curierul melodiilor”…

(wikimedia commons)

Acest articol a fost publicat în Telenovela vietii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.