Avem nevoie de referendumul #farapenali sau nu?

Sunt una dintre sutele de mii de tineri care au primit acum putini ani vestea ca politica romaneasca s-a imbogatit cu un nou partid care, aflat la prima batalie electorala, a obtinut un procent care i-a asigurat destule voci in parlament.

Ma rog, cum politica nu prea ma intereseaza, nu am dat prea multa importanta subiectului pana acum vreo luna sau doua, cand am inceput sa fiu bombardata insistent pe social media, de unde ma informez cel mai adesea, cu tot felul de opinii pro sau contra unui nou referendum pe langa galagia facuta de cei care se impung in legatura cu referendumul pentru casatorie.

Si uite asa, de voie, de nevoie, am aflat ca s-au strans semnaturi pentru ca in Constitutie sa se prevada ca cei care au dosar penal pentru infractiuni facute cu intentie, si care au stat dupa gratii pentru asta, sa nu poata candida in administratia locala, centrala si la presedintie.

Acuma eu, facand apel la ceea ce am mai studiat in materie de drept prin diferitele scoli inferioare si superioare prin care am trecut, am stat stramb si am judecat in felul meu, zic eu, drept: din cate stiu, dreptul de a fi ales i se poate retrage o anumita perioada de timp unei persoane numai de catre instanta care a pronuntat condamnarea, si care a constatat ca respectiva persoana nu mai indeplineste calitatile morale necesare pentru a ocupa o functie publica.

Asadar, nu oricarui infractor dovedit, fie el si condamnat cu executare la pedeapsa privativa de libertate, i se retrage automat si dreptul de a fi ales in functii publice. Acest lucru il hotaraste numai completul de judecata in competenta caruia se afla dosarul respectiv, pe baza probelor prezentate.

Sa vii tu, un cetatean oarecare de pe strada, si sa te substitui unui judecator, fara a cunoaste circumstantele efective ale faptelor pentru care a fost condamnat, mi se pare ca vine in contradictie cu scopul legii penale – de a indrepta pe cel care a gresit, si nu de a-l stigmatiza in societate.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit: sunt total de acord ca cei care au condamnari penale definitive sa nu poata ocupa functii publice, dar asta numai in conditiile legii. Pentru ca numai legea este cea care poate spune in ce situatii i se poate retrage unui infractor dreptul de a fi ales.

Iar pentru situatia in care cei care au avut condamnari penale au ajuns in functii de stat care mai de care mai inalte, rezolvarea pe care o vad eu este una singura: votul uninominal.

Pentru ca numai acest tip de vot il va obliga pe cel care candideaza sa vina in fata mea, alegator, cu tot CV-ul lui, in care sa imi explice pe indelete daca si de ce a avut o condamnare penala definitiva acum „n” ani, iar eu voi fi singura care decid daca merita sa il trimit sa ia hotarari de interes local, national sau european in numele meu, chiar daca instanta a hotarat ca nu ii retrage dreptul de a candida.

Pana atunci, orice mic gainar si orice criminal in serie se poate ascunde bine mersi pe listele florale ale oricarui partid politic, pe care tzugulanul mioritic va pune stampila contra unei galeti cu ulei si faina.

Parerea mea!

(wikimedia commons)

Acest articol a fost publicat în D'ale Anielei, Telenovela vietii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.